Ce este tortura?

Tortura este un fenomen distructiv care poate reduce dezvoltarea democrației a întregii societăți.

Articolul 1 din Convenția Națiunilor Unite împotriva Torturii și a altor Tratamente crude, inumane sau degradante (UNCAT), stabilește cea mai acceptată definiție a torturii la nivel internațional:

"..." Tortură "înseamnă orice act prin care durerea sau suferința acută, fie ea fizică sau mentală, este provocată în mod intenționat unei persoane, pentru scopuri cum ar fi obţinerea de la aceasta sau de la o terţă persoană de informaţii sau mărturisiri, pedepsind-o pentru o faptă pe care aceasta sau o terţă persoană a comis+o sau este suspectată de a o fi comis, sau intimidarea sau constrângerea ei sau a unei terţe persoane pentru oricare motiv, ce are la bază discriminarea de orice fel, atunci când această durere sau suferință este produsă de către, la instigarea, cu consimțământul sau acordul tacit al unei oficialităţi publice sau al altei persoane care acţionează în calitate de oficială. Aceasta nu include durerea sau suferinţa ce apar din sancţiuni juridice inerente sau incidentale.”

Din această definiție, se poate spune că tortura este provocarea intenționată a durerii psihice sau fizice grave sau a suferinței cu acordul autorităților statului pentru un anumit scop.

Tortura este adesea folosită pentru a pedepsi, pentru a obține informații sau a confesiunii, pentru a se răzbuna pe o persoană sau persoane sau pentru a crea teroare și frică în rândul populație.

Unele dintre cele mai frecvente metode de tortură fizică includ bătăi sau lovituri puternice peste anumite părți ale corpului, șocuri electrice, arsuri sau expunerea la temperaturi extreme, întinderea forţată  sau alte poziții forțate, submersiune, sufocare, viol și agresiune sexuală, sau orice altă acțiune chinuitoare.

Formele psihologice de tortură și rele tratamente, care au adesea consecințele cele mai de lunga durata pentru victimele, includ de obicei printre altele: presiune, umilire, izolare, execuții simulate, amputări simulate, amenințări și a fi martor la tortura altora.

Ratificarea UNCAT obligă guvernele să revendice responsabilitatea pentru reabilitarea supraviețuitori, pentru prevenirea torturii și a despăgubirilor pentru victimele torturii. În timp ce lupta globală necesită sprijinul activ al tuturor oamenilor, guvernul unui anumit teritoriu este responsabil pentru orice tortură care are loc în cadrul hotarelor sale. Guvernele, prin urmare, trebuie să ia asupra lor responsabilitatea de  a lua parte la lupta împotriva torturii. Ratificarea Convenției este de multe ori un prim pas necesar în acest proces.

Republica Moldova a ratificat UNCAT la 28 noiembrie 1995 și protocolul opțional la UNCAT la 24 iulie 2006. Ulterior, la nivel național trebuie să ne unim eforturile noastre pentru a promova cauza ratificării universale a Convenției. Avem nevoie de a sprijini victimele și de a contribui la cauza UNCAT printr-o abordare holistică a nevoilor victimelor, prin reabilitarea, educație și activități de sensibilizare.

Cine sunt victimele?

Oricine poate fi o victimă a torturii - copii cât și adulți, tineri precum și bătrânii, persoanele religioase, precum și cei atei, intelectuali și cei needucați deopotrivă.

Nimeni nu ar trebui să fie se considere imun, cu toate că  apartenenţa la un anumit grup politic, religios, etnic sau minoritate poate face din persoane ţinte a violenței autorizate de pentru guvern. Cel mai frecvent victime devin politicieni, lideri sindicali, jurnaliști, lucrători medicali, apărătorii drepturilor omului, persoanele aflate  în detenție sau închisoare, reprezentanţi ai minorităților etnice și liderii studențeşti.

Nu doar victimele torturii sunt acei care suferă. Familiile şi prietenii victimelor sunt, de asemenea, foarte afectate. Societatea locală este deteriorat atât prin trauma provocată membrilor săi, cât și prin conştientizarea faptului că drepturile fundamentale ale omului nu sunt nici garantate și nici respectat. Libertatea nu este respectată. Oamenii nu sunt respectaţi. Utilizarea torturii trimite un avertisment puternic pentru cei în cadrul unei opoziție politice, sociale, religioase dar şi cetățenilor simpli care nu pot pretinde pe bună dreptate, că trăiesc într-o societate liberă sau în condiții de siguranță.

Cine sunt agresorii?

Prin definiție, tortura este provocată de, instigată de sau cu consimțământul expres sau tacit al unui funcționar public sau altă persoană care acționează cu titlu oficial. Cei cel mai probabil să fie implicați în tortură sunt persoanele, cum ar fi:

• personalul penitenciarelor / personal de detenție

• poliția

• armata

• forțele paramilitare

• forțele contra-gherilă controlate de stat

Dar autorii de asemenea, pot include și:

• profesioniștii din domeniul sănătății

• profesioniștii din domeniul juridic

• co-deținuți care acționează cu aprobarea sau la ordinele funcționarilor publici

• echipele morţii.

În contextul conflictelor armate, tortura și alte forme de maltratare ar putea fi, de asemenea, cauzate de:

• forțele de opoziție

• populația generală (într-o situație de război civil).

Consecinţele torturii

Consecințele tortură ajunge dincolo de durere imediată. Multe victime suferă de tulburare de stres post-traumatic (PTSD), care include simptoame cum ar fi flashback-uri (sau gânduri intruzive), anxietate severă, insomnie, coșmaruri, depresie şi probleme de memorie.

Victimelor torturii simt de multe ori vinovăție și rușine, declanșată de umilința pe care au îndurat-o. Mulți simt că au trădat pe ei înșiși sau prietenii și familia. Toate aceste simptome sunt răspunsuri umane normale la tratament inuman și anormal.