...

Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” (RCTV „Memoria”), a lansat micro proiectul: „UN NOU ÎNCEPUT PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ PENTRU PERSOANELE ÎN ETATE”, în cadrul căruia vor fi implicaţi cca 50 de beneficiari dintre victimele represiunilor politice.

Acest micro proiect va fi implementat cu sprijinul financiar al Fondului BEARR (British Emergency Aid to Russia and the Republics, http://www.bearr.org) şi se încadrează în anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii, 2012.

Astfel, la data de 5 iulie, între orele 9.30 – 12:00, RCTV „Memoria” a organizat lansarea acestui proiect, urmată de o Conferinţă de presă (11.15-12.00), în cadrul căreia jurnaliştii şi alţi oaspeţi au avut ocazia să comunice cu supravieţuitorii deportărilor staliniste şi a calvarului represiunilor politice.

În cadrul evenimentului, beneficiarii RCTV „Memoria”, au avut ocazia să fie informaţi despre modul de desfăşurare a proiectului şi despre activităţile planificate, care vor fi organizate şi implementate împreună cu ei.

Menţionăm, că RCTV "Memoria" este primul şi unicul centru de reabilitare a victimelor torturii, tratamentelor inumane şi/sau degradante, care activează în Moldova din luna aprilie 2000. În prezent acordăm asistenţă medico-socială şi legală la cca 380 beneficiari, dintre care 132 sunt victime ale represiunilor politice.

Evenimentul a avut loc în incinta Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, situată pe strada „31 August 1989”, nr. 78-A.

De asemenea, reamintim că, acum 63 de ani, pe data de 6 iulie 1949, a avut loc cel de-al doilea şi cel mai mare val de deportări staliniste. Multe surse menţionează că au fost deportate peste 35 mii de persoane. Cu toate că estimările variază, statisticile nu pot reflecta întreaga tragedie a moldovenilor, care au fost deportaţi şi exploataţi în GULAG de către regimul totalitar sovietic.

Unele mărturii ale beneficiarilor noştri, relatate  Tamarei Grejdeanu,  Radio Europa Liberă, reporter. (Sursa: http://www.europalibera.org/content/article/24636488.html)

Doamna Raisa Marcenco mărturiseşte că vorbeşte despre amintirile unei copilării în Siberia prin poezii, adunate într-un carneţel pe care îl are mereu alături:

„Şi ani şi vremuri au trecut, dar crima nu se dă uitării, căldura cea cumplită, vagoane încărcate, bocete de mame, le ţin minte pe toate, ce se-ntâmplă mamă, acest calvar, ce-nseamnă?”.

O poezie ce exprimă nu doar chinurile de-atunci, dar este şi o mărturie pentru tinerii astăzi care sunt prea indiferenţi, a mai spus doamna Raisa:

„Tineretul de azi este înglodat cu indiferenţă foarte mare, de ceea ce a fost, prin ce am trecut noi, şi chiar îmi spun direct, dar ce mă doare pe mine, fiindcă totuna aici nimic nu se schimbă”.

O altă fostă deportată Aurelia Cărare spune că în ziua de 6 iulie, îşi aduce aminte de părinţi:

„Părinţii au suferit foarte mult şi mă doare şi în ziua de azi sufletul, mi-aduc aminte de mama, cum venea ea de la lucru, căra apă la o fermă de vite, şi când venea, venea îngheţată, de sus până jos, au făcut tot pentru noi, ca să nu simţim”.

Victimă a deportării dar liberă şi optimistă spune că este Gordea Antoneta, care acum, nu mai are temeri:

„Am fost întotdeauna duşmani, chiaburi, nu ştiu cum ne mai numeau atunci, era greu. Ne-am descurcat, sunt bucuroasă că trăiesc, în ţară aici, şi am glas, drepturi, să votez, să ies la miting să, îmi spun părerile şi nu mă tem de nimeni acum, în Siberia nu o să mă ducă”.