• Contacte
  • Login
 

Stiri

  • 2015-06-27 | Stiri

    Întâlnirea comemorativă: ARTA DE A TRĂI CU DEMNITATE.

    CE? Întâlnirea comemorativă: ARTA DE A TRĂI CU DEMNITATE.

    RCTV Memoria salută, participă și susține Maratonul contra Torturii, cu genericul ”Niciodată singur, niciodată dat uitării!”, inițiat de către Amnesty International Moldova, pentru a marca Campania 26 iunie - Ziua Internațională a ONU în Sprijinul Victimelor Torturii.

    Maratonul va avea o linie de START (lângă scările care coboară spre lac, dinspre USM) și două linii de FINISH – 1 (primul viraj la stânga, pentru înconjurul lacului) şi FINISH-2 (linia de la care s-a dat START-ul).

    Iar pentru cei ce nu pot alerga în jurul lacului, după primul FINISH, echipa RCTV Memoria organizează o întâlnire de suflet cu beneficiarii noștri, inclusiv cu cei aflați la o vârstă respectabilă și trecuți prin calvarul Siberiei. La eveniment vor participa și persoane care au cunoscut mai recent suferința, dar și refugiați ajunși în Moldova de pe meleaguri unde acum e război sau teroare. Să nu uităm că 20 iunie este ziua internațională a refugiaților. 
    Întâlnirea comemorativă va avea loc pe terenul, pe care încă mai sperăm că va fi construit un Centru de Studiu și Tratament al Traumei/ RCTV Memoria. Locul evenimentului se află în imediata apropiere de linia FINISH-1 a Maratonului (str. Vasile Lupu 22/3).

    Agenda:

    11:45 – 12:15 Deschiderea oficială a evenimentului 
    12.15 - Prezentarea RCTV Memoria

    12:30 – 14:30 Întâlnirea de suflet: ARTA DE A TRĂI CU DEMNITATE
    În program:
    1) Pictură colectivă. 
    2) Mesaje pentru viitor (copacul speranței). 
    3) Depănări de amintiri.
    4) Numere artistice.
    5) Jocuri și surprize. 
    6) Acumulare de fonduri (pentru câteva geamuri ale viitorului sediu al Centrului de Studiu şi Tratament al Traumei). 
    7) Alte activități frumoase și interesante. 

    Unde? Într-o poiana frumoasă cu salcâmi și tei, aflată între Lacul de la Valea Morilor și str. V. Lupu, marcată pe harta alăturată. 
    (Indicatoarele va vor ajuta să ne găsiți la locul menționat. Acolo vor veni și ceilalți participanți la Maraton, care vor alerga până la FINISH-2 si care vor fi așteptați cu apă, dulciuri, etc. ) 

    Când? 27 iunie 2015, între orele 11.30 – 14.30 

    Cu ce venim? Cu un zâmbet cald. Cu inimă bună. Cu prieteni. Cu încălțăminte comodă și poate un covoraș pe care să vă așezați pe iarba verde.

  • 2013-09-26 | Stiri

    RCTV anunţă concurs pentru recrutarea voluntarilor şi stagiarilor pentru perioada 2013-2014

    Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii ”Memoria” (RCTV Memoria) anunţă concurs pentru recrutarea voluntarilor şi stagiarilor în cadrul organizaţiei, pentru perioada 2013-2014.
    RCTV Memoria este o instituţie non-profit cu sediul în Chișinău, dar cu beneficiari din toata Moldova, inclusiv regiunea transnistreană. Centrul Memoria activează continuu din aprilie 2000 şi este membru activ în Reţeaua Internaţională (www.irct.org) şi Europeană de centre şi programe de reabilitare a victimelor torturii.

    RCTV Memoria oferă posibilitatea de a învăţa lucruri noi şi de a pune bazele unei cariere în domeniul social, psihologic şi medical, în schimbul unei asistenţe efective acordate voluntar echipei organizaţiei în implementarea activităţilor sale. De asemenea sunt încurajate persoane din domeniul juridic, jurnalism, etc., care sunt interesate şi motivate de a se implica.

    Perioada de voluntariat este de minim şase luni, iar de efectuare a practicii – în dependenţă de planul de studii.
    Persoanele selectate vor avea posibilitatea să afle cum funcţionează un ONG cu profil medico-social şi echipă interdisciplinară, care acordă servicii directe persoanelor în dificultate; să-şi aprofundeze cunoştinţele în domeniul propriu de studii şi să obţină abilităţi utile pentru o viitoare profesie/activitate, precum şi alte beneficii.

    În perioada de voluntariat/stagiu, persoanele selectate vor avea următoarele sarcini principale:
    1) asistarea echipei în implementarea activităţilor şi organizarea diferitor evenimente, Cluburi de interese pentru beneficiari;
    2) interacţionarea cu parteneri interni/externi sau organizaţii şi instituţii cu care colaborează RCTV Memoria;
    3) îndeplinirea altor sarcini similare.

    Cerinţele faţă de candidaţi:
    1) să fie student al ultimilor 2 ani de studii sau masterand la una dintre facultăţile de profil.
    2) să posede bine calculatorul în vederea îndeplinirii sarcinilor;
    3) disponibilitate pentru a dedica minim 12-15 ore pe săptămână activităţilor în cadrul RCTV Memoria;
    4) cunoaşterea limbii române;
    5) cunoaşterea limbilor engleză sau franceză constituie un avantaj.

    Orarul de implicare va fi flexibil şi va putea fi ajustat în funcţie de necesităţile organizaţiei şi ale persoanelor selectate. La sfârşitul perioadei de voluntariat studentului îi va fi oferită o confirmare a efectuării activităţilor de voluntar. Studenţii care vor efectua practica, vor beneficia de toate documentele confirmative, în dependenţă de cerinţele catedrelor/facultăţilor.

    Persoanele interesate sunt rugate să expedieze prin email, CV-ul şi o scrisoare de motivare, la una sau ambele adrese: rctv@memoria.md, milapopovici@yahoo.com.

    Termenul-limită de primire a documentelor - 15 octombrie 2013.

    Candidaţii preselectaţi pot fi invitaţi pentru interviu.

  • 2013-06-26 | Stiri

    APEL IN SPRIJINUL VICTIMELOR TORTURII

     

     

     

     

     

     

    Campania internaţională 26 iunie 2013:

    ”Victimele torturii au dreptul la reabilitare. Să facem acest drept o realitate!”

     

    Apel IN SPRIJINUL Victimelor Torturii

    În atenţia autorităţilor Republicii Moldova,

    Instituţiilor internaţionale şi

    Ambasadelor acreditate în Republica Moldova
     

    26 Iunie este Ziua Internaţională a ONU pentru Susţinerea Victimelor Torturii, zi care ne oferă posibilitatea să reamintim lumii întregi, că tortura este o încălcare gravă a drepturilor omului. Tortura distruge sentimentul de demnitate şi valoare umană. În unele cazuri, aceasta este parte a unei politici de stat având drept scop insuflarea fricii şi intimidarea populaţiei.

    Consecinţele torturii sunt foarte grave deopotrivă pentru femei, bărbaţi sau copii. Din aceste considerente, este regretabil să constatăm că și după 26 de ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei ONU împotriva torturii (26 June 1987, în conformitate cu articolul 27 (1), această practica crudă şi inumană persistă în unele regiuni ale globului. Chiar şi atunci când regimurile se schimbă, societatea se confruntă cu o cultură a impunităţii şi de multe ori tortură persistă, fiind o barieră în progresul comunității.

    Victimele torturii au dreptul la reabilitare, în conformitate cu art.14 al Convenţiei. Iar reabilitarea le permite victimelor să-şi continuie viaţa de după traumă cât mai integru, cu demnitate şi decent posibil. Cu toate acestea, refacerea vieţii unei persoane, a cărei demnitate a fost lezată sau distrusă prin tratament inuman şi tortură, necesită timp şi poate fi doar rezultatul unui sprijin multilateral - medical, psihologic, legal şi social, oferit pe termen lung de către o echipă interdisciplinară.

    Cu ocazia Zilei Internaţionale pentru susţinerea victimelor torturii, noi:

    1. ne exprimăm solidaritatea noastră cu numeroasele victime ale torturii din Republica Moldova, inclusiv din regiunea transnistreană, care au fost supuşi actelor de tortură, ori îndură şi astăzi tortura sau consecinţele acesteia, precum şi cu membrii familiilor acestora;
    2. reamintim obligaţia Statului Republica Moldova, nu numai pentru a preveni tortura sau a combate impunitatea, dar şi de a oferi tuturor victimelor torturii de pe întreg teritoriul ţării, inclusiv regiunea transnistreană, căi de apărare eficiente şi prompte, mijloace adecvate de compensare şi servicii de reabilitare sociale, psihologice, medicale, juridice şi de alte tipuri de asistenţă, la necesitate;
    3. insistăm asupra unor măsuri urgente şi necondiţionate privind monitorizarea sub toate aspectele şi apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale persoanelor aflate în locurile de detenţie din regiunea transnistreană a R. Moldova, în special a persoanelor care au cerut ajutor, declarând că au fost supuse actelor de tortură şi tratament inuman;
    4. solicităm Guvernului să contribuie la Fondul Voluntar al ONU (UNVFVT) pentru victimele torturii, de rând cu alte State-parţi la Convenţia ONU Împotriva Torturii.

    Acest Fond este foarte important pentru numeroşi supravieţuitori ai torturii din toată lumea, deoarece este una dintre sursele specifice majore, care finanţează activităţile de reabilitare la nivel internaţional. Majoritatea Centrelor de reabilitare din lume, inclusiv şi RCTV "Memoria", sunt dependente financiar de acest Fond, pentru a realiza unul din drepturile elementare ale Victimelor Torturii – Dreptul la o reabilitare medico-socială gratuită, garantate de toate Instrumentele internaţionale relevante, inclusiv art. 14 al Convenţiei Împotriva Torturii, ratificate şi de Republica Moldova.

    Reamintim, că Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii ”Memoria”, este unicul de acest tip din Moldova, care activează din 2000 şi depune eforturi enorme pentru a acoperi nevoile de reabilitare a supravieţuitorilor torturii din trecut şi din prezent, inclusiv din regiunea transnistreană. Această instituţie merită un sprijin adecvat din partea instituţiilor de stat.

    Asociaţia Promo-LEX aduce mulţumiri Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii ”Memoria” pentru asistenţa continuă acordată pe parcursul mai multor ani de zile beneficiarilor Asociaţiei Promo-LEX, victime ale torturii şi tratamentelor inumane şi degradante aplicate în regiunea transnistreană a Republicii Moldova.

    Suntem în aşteptarea unor acţiuni reale şi o reacţie pozitivă la prezentul Apel, atât din partea autorităţilor Republicii Moldova, cât şi din partea instituţiilor internaţionale, acreditate în Republica Moldova pentru care valorile democratice şi respectarea drepturilor omului reprezintă o prioritate.

    Doar prin sprijinul direct acordat victimelor torturii, putem dovedi determinarea fără echivoc şi un angajament clar de a lupta împotriva torturii şi a impunităţii!

    26 iunie 2013

    Chișinău, Republica Moldova

    Pentru detalii suplimentare, contactaţi:
    - Ludmila Popovici, RCTV Memoria,
    - Ion Manole, Asociaţia Promo-LEX.

  • 2013-06-25 | Stiri

    Eveniment - Să oprim tortura în Moldova

    Stimaţii colegi,
    După cum cunoaşteţi, 26 iunie este Ziua Internațională pentru Sprijinirea Victimelor Torturii. Organizaţia noastră este îngrijorată de eşecul autorităţilor în procesul de combatere efectivă a torturii şi tratamenului inuman în Moldova. După patru ani, întrebările privind impunitatea, efectuarea unei anchete complete, eficiente şi în timp util a cazurilor de tortură şi tratament inuman, dar şi privind condiţiile degradante de detenţie şi alte încălcări ale drepturilor omului rămân a fi actuale pentru Moldova.
     
    În acest context, echipa Human Rights Embassy a lansat proiectul „Să oprim tortura în Moldova”, elaborând un website specializat http://stoptorture.humanrightsembassy.org/.
     
    În scopul informării publicului larg depre crearea unei noi surse de informaţii şi despre posibilitatea obţinerii unei consultaţii gratuite din partea avocaţilor / juriştilor organizaţiei noastre, echipa noastră a elaborat o prezentare video despre utilizarea site-ului în limba de stat a Republicii Moldova şi în limba rusă:
     
     
    Ne adresăm către Dumneavoastră cu rugămintea de a plasa aceste materiale video pe website-ul Dumneavoastră până la 26 iunie 2013, pe bază voluntară, drept proiect social îndreptat spre protejarea interesului public.  
    Vă rugăm să ne informaţi despre decizia luată privind examinarea adresării în cauză prin telefon: +373-697-19-808, (+373-22) 920-700, sau la adresa electronică l.metreveli@humanrightsembassy.org.
     
    Cu respect,
    Lela Metreveli, Director Executiv Human Rights Embassy
  • 2013-02-06 | Stiri

    RCTV "Memoria" şi Promo-LEX: CtEDO continuă să comunice noi cauze cu privire la aplicarea torturii în comisariatele de poliţie

    Alexei Tretiacov şi Andrei Mernii, cetăţeni ai R. Moldova şi locuitori ai mun. Chişinău, sunt alte victime ale colaboratorilor de poliţie, faţă de care a fost aplicată tortura şi tratamentele inumane şi degradante.

    După o serie de procese în cadrul instanţelor de judecată naţionale unde a încercat, fără succes, să îşi găsească dreptatea, la 30 aprilie 2010 a fost depusă o cerere la Curtea Europeană. La 25 ianuarie 2012, CtEDO a comunicat Guvernului Republicii Moldova cauza Tretiacov şi alţii v. Republica Moldova.

    La 4 aprilie 2008, reclamanţii au fost reţinuţi de către colaboratorii de poliţie din cadrul Comisariatului de Poliţie al sectorului Centru şi au fost învinuiţi de comiterea contravenţiilor administrative de ultragiere a colaboratorilor de poliţie şi opunerea de rezistenţă a acestora. Potrivit reclamanţilor, fiecare dintre ei a fost maltratat de către colaboratori de poliţie ai Comisariatului de Poliţie al s. Centru, cu scopul de a obţine declaraţii auto-incriminatoare precum că au agresat poliţiştii în incinta unei cafenele. Tortura şi tratamentele inumane şi degradante au inclus lovituri cu diverse obiecte, inclusiv cu bastonul de cauciuc, peste diferite părţi ale corpurilor reclamanţilor, precum şi alte acţiuni din partea colaboratorilor de poliţie. Printre consecinţe, se enumeră  fractura degetului mâinii, vicios consolidată din cauza lipsei asistenţei medicale, traumatism cranio-cerebral închis, hepatită cronică de etiologie virală C şi alte probleme de sănătate. Reclamanţii au depus plângere în adresa CpDOM, prin care au relatat circumstanţele şi condiţiile în care au fost maltrataţi de către colaboratorii de poliţie. La referinţa Avocatului Parlamentar, reclamanţii au fost vizitaţi de către medicii RCTV "Memoria" şi au beneficiat ulterior de asistenţă de reabilitare din partea Centrului.

    În faţa CtEDO reclamanţii pretind încălcarea art. 3 din Convenţia Europeană, aplicarea relelor tratamente din partea poliţiei, detenţia în condiţii inumane şi degradante, lipsa asistenţei medicale în perioada de detenţie dar şi incapacitatea de a investiga eficient plângerea lor cu privire la relele tratamente. De asemenea, reclamanţii susţin că ei nu au avut un recurs efectiv în faţa unei autorităţi naţionale pentru a invoca violarea art. 3 al Convenţiei şi pretind în continuare violarea art. 13 din Convenţia Europeană.

    În faţa Curţii Europene reclamanţii sunt reprezentaţi de avocatul Postica Alexandru, Director Program Drepturile Omului din cadrul Asociaţiei Promo-LEX.

    Pentru mai multe detalii, contactaţi Alexandru Postica, Director de Program, Asociaţia Promo-LEX, Avocat. tel: (022) 450024, GSM: 069104851, e-mail: alex_postica@yahoo.co.uk, Ludmila Popovici, Director RCTV "Memoria", tel. 079504809, e-mail: milapopovici@yahoo.com.  

  • 2012-09-20 | Stiri

    Excursie la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei

    RCTV "Memoria" a organizat o activitate socială, în cadrul proiectului "UN NOU ÎNCEPUT PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ PENTRU PERSOANELE ÎN ETATE", finanţat de către organizaţia The BEARR Trust.

    La data de 13 septembrie 2012, grupul de beneficiari "Vârsta Înţelepciunii" a fost în excursie la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei. 

    Beneficiarii au avut prilejul să facă cunoştinţă cu patrimoniul muzeului, să admire exponate inedite din erele preistorice, să facă cunoştinţă cu expoziţiile permanente şi temporare, să viziteze Muzeul Deportaţilor.

    Evenimentul şi-a atins scopul propus, organizarea excursiei a fost înalt apreciată de  către beneficiari.      

  • 2012-07-04 | Stiri

    Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” (RCTV „Memoria”), lansează micro proiectul: „UN NOU ÎNCEPUT PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ PENTRU PERSOANELE ÎN ETATE”

    COMUNICAT DE PRESĂ

     

    Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” (RCTV „Memoria”), lansează micro proiectul: „UN NOU ÎNCEPUT PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ PENTRU PERSOANELE ÎN ETATE”; în cadrul căruia vor fi implicați cca 50 de beneficiari dintre victimele represiunilor politice.

    Acest micro proiect va fi implementat cu sprijinul financiar al Fondului BEARR (British Emergency Aid to Russia and the Republics, http://www.bearr.org) și se încadrează în anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii, 2012.

    Astfel, la data de 5 iulie, între orele 9.30 – 12:00, RCTV „Memoria” organizează lansarea acestui proiect, urmată de o Conferinţă de presă (11.15-12.00), în cadrul căreia veți avea ocazia să comunicați cu supraviețuitorii deportărilor staliniste și a calvarului represiunilor politice.

    În cadrul evenimentului, beneficiarii RCTV „Memoria”, vor avea ocazia să fie informaţi despre modul de desfășurare a proiectului și despre activitățile planificate, care vor fi organizate și implementate împreună cu ei.

    De asemenea, reamintim că, acum 63 de ani, pe data de 6 iulie 1949, a avut loc cel de-al doilea şi cel mai mare val de deportări staliniste. Multe surse menţionează că au fost deportate peste 35 mii de persoane. Cu toate că estimările variază, statisticile nu pot reflecta întreaga tragedie a moldovenilor, care au fost deportați și exploatați în GULAG de către regimul totalitar sovietic.

    Menţionăm, că RCTV "Memoria" este primul și unicul centru de reabilitare a victimelor torturii, tratamentelor inumane şi/sau degradante, care activează în Moldova din luna aprilie 2000. În prezent acordăm asistenţă medico-socială şi legală la cca 380 beneficiari, dintre care 132 sunt victime ale represiunilor politice.

    Am fi onorați de prezența D-voastră la acest eveniment, care va avea loc în incinta Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, situată pe strada „31 August 1989”, nr. 78-A.

    Vă așteptăm și contăm mult pe sprijinul și susținerea Dvs.

    Echipa și beneficiarii RCTV „Memoria”

    Pentru informaţii, Vă rugăm să ne contactaţi la numerele de telefon: 022 273 222, 022 270 619.

    Persoana de contact - Svetlana Jugănaru, asistent social.

  • 2012-07-02 | Stiri

    Amintiri din Infern

    Amintiri din infern… (1)

     

    La 7 aprilie pe la 16.00 am mers în centrul Chişinăului, cu un prieten. Cea ce am văzut acolo m-a speriat şi m-a derutat. Totul era devastat, stricat, ars… Prietenul meu a întâlnit un cunoscut din „Scut” şi noi vorbeam cu el despre cele întâmplate.

    Naivul de mine, m-am oprit chiar în faţa Guvernului, pe trotuar. Nu mă gândeam că pot să mă filmeze. Am stat în centrul oraşului până seara. Am văzut toate, inclusiv cum poliţişti în civil se adunau în grupuleţe. Apoi a fost retras „Scutul”, cei cu căşti verzi. Am mers după ei spre „Casa Mobilei”, pe urmă ne-am întors în parcul Catedralei.

    S-a aşteptat să plece mas-media, apoi a început masacrul. Din toate părţile se auzeau bubuituri. Eram speriat, nu mai înţelegeam nimic!

    O persoană în civil ne-a rugat să-l ajutăm să împingă maşina, care nu se pornea. Am împins-o la vale. Când s-a pornit motorul şi eu m-am îndreptat de spate, am fost apucat de către câţiva poliţişti, lovit din toate părţile în burtă, peste cap, faţă, spate. Am simţit primele lovituri, pe urmă am pierdut numărul… Mă aplecam automat, încercam să evit loviturile, dar nu reuşeam.

    Am fost urcat în maşină, alături de alţi 2 băieţi, cu mâna stângă încătuşată de uşă. Pe drum continuam să fim loviţi. Ne-au dus la CP Buiucani. Odată cu noi au adus un „Jeep” cu caroserie, în care erau aruncaţi unul peste altul persoane arestate…. Toţi erau ameţiţi după lovituri şi modul de transportare, se mişcau cu greu.

    Mi s-a poruncit să ies din maşină. Dar cum puteam să ies, dacă eram prins de uşă? Lacătul de la cătuşe s-a blocat şi a fost necesar mai mult timp, ca să-l deschidă. După ce am fost dat jos din maşină, mi s-a poruncit să aplec capul şi să privesc în jos. Am fost bătut măr în faţa comisariatului, în special peste cap. Puneam mâna stângă în faţă, ca să amortizez puţin loviturile, dar nu reuşeam… Am fost dus în subsol, pe drum am mai primit câţiva pumni sub coaste. În subsol am fost pus în genunchi în coridor pentru mai mult timp. De undeva se auzeau răcnete, ţipete, gemete… Nu departe de mine erau 2 fete, care de asemenea erau lovite, bătute.  Era un haos şi un adevărat infern…

    Pe urmă am fost dus într-un birou. Acolo am fost întrebat de unde sunt. Când am spus că sunt din localitatea X., m-au întrebat ce caut în Chişinău. Concomitent cu interogarea, m-au lovit de câteva ori cu bâta, peste spate şi peste picioare şi eram întrebat ce am căutat în Chişinău? Când răspundeam la întrebări, mă loveau din nou: „Nu vorbi, mă!”

     

    Amintiri din infern…  (2)

     

    În a doua jumătate a lunii martie 2009, mi-a fost furat telefonul mobil. Deoarece era un model mai performant şi destul de scump, m-am adresat cu o cerere la sectorul de politie. La 9 aprilie 2009, în pauza dintre ore, în timp ce mă aflam pe hol, de mine s-a apropiat  poliţistul de sector, pe care îl cunoşteam deja. Mi-a spus că s-au găsit câteva telefoane mobile, şi este necesar să merg cu el la sector pentru a-l recunoaşte pe al meu.

    Nu aveam nici un fel de dubii, deoarece situaţia era reală. De aceea am urcat cu el în automobil, bucuros că mi-aş putea restitui telefonul şi am mers la sectorul de poliţie. În birou se mai afla o persoană. Imediat ce am intrat, poliţistul de sector a încuiat uşa pe dinăuntru. Acest lucru m-a mirat şi mi s-a părut suspect. Dar nu am reuşit să mă gândesc ce se întâmplă. Poliţistul s-a întors spre mine, cu mişcări repezi şi-a suflecat mânecile şi imediat mi-a aplicat două lovituri cu pumnii în faţă şi peste nas. Au urmat alte câteva lovituri sub coaste, însoţite de înjurături, cuvinte urâte şi de fraza: ”Eu îţi caut telefonul, iar tu arunci cu pietre in poliţişti? Asta e răsplata?” Apoi s-a alăturat şi celălalt poliţist din birou. Ei au închis jaluzelele şi m-au bătut în continuare cu pumnii peste tot corpul, cerându-mi să spun cine sunt organizatorii protestelor, cine şi cât mi-a plătit ca să particip, etc. Eram foarte speriat, dar ce puteam să le răspund? Că eu nu ştiam nimic. Cu atât mai mult că răspunsurile nici nu prea contau pentru ei. Indiferent de faptul dacă răspundeam sau nu, oricum eram bătut în continuare.

    Pe urmă a venit încă un poliţist, la fel în civil. El era foarte furios. Mi-au arătat pe calculator mai multe imagini de la proteste şi mi se cerea să numesc persoanele pe care le recunosc. Când am spus că nu cunosc pe nimeni din imagini, cel de al doilea a apucat un scaun şi a vrut să mă lovească cu el peste cap, dar ceilalţi l-au oprit.

    În tot acest timp eram nu doar agresat fizic, dar şi umilit, insultat, numit cu cuvinte murdare, înjurat, ameninţat. Mi s-a spus că dacă nu voi denunţa pe nimeni, voi fi dus la Comisariat,  unde voi avea „zile negre”.

    Peste vreo două ore intr-adevăr am fost transportat la CP Râşcani. Acolo mai erau o mulţime de băieţi reţinuţi. Am fost pus alături de ei, cu mâinile în sus şi cu faţa la perete, iar scurta mi-a fost trasă peste cap, ca să nu pot vedea ce se petrece în jur. Am stat aşa circa 20 de minute, apoi am fost dus intr-un birou la etajul trei sau patru. În birou era un poliţist. Mi-a arătat iarăşi imagini pe o foaie A4 (alb-negru), dar de data aceasta mi se incrimina că eu sunt pe aceste imagini. După o lovitură deosebit de puternică peste cap, mi-a răbufnit sângele pe nas. Poliţiştii au început să strige la mine că am murdărit covorul. Am fost însoţit la lavoar să mă spăl, apoi mi s-a dat o cârpă ca să şterg sângele de pe podeaua din biroul în care am fost bătut.

    După aceea am fost escortat în alt birou, unde mi s-au luat amprentele digitale şi am fost fotografiat. Apoi am stat în coridor cu mâinile în sus încă vreo 20 de minute şi apoi am fost condus într-un cabinet unde era poliţistul, care mă luase de la facultate şi încă o persoană necunoscută, îmbrăcată în civil. Sub presiune psihologică, cu teama că nu voi scăpa cu zile, am fost forţat să scriu acele declaraţii precum că am aruncat cu pietre.

    Mă simţeam foarte rău, mă durea tot corpul, iar capul parcă mi se desfăcea şi era greu ca de plumb, ameţeam, eram plin de vânătăi şi de sânge, cu nasul umflat. Când m-a văzut procurorul de gardă în ce hal eram, a cerut sa fie chemată ambulanţa, dar poliţiştii nu vroiau. În cele din urmă, însoţit de doi poliţişti, am fost transportat cu maşina lor de serviciu la Spitalul ”Sfânta Treime”, dar nu m-au primit. De acolo am fost dus la Spitalul de Urgenţă, unde am urmat o cură de tratament timp de două săptămâni. Vreo săptămână la uşa salonului în care stăteam, făceau de gardă câte doi poliţişti. Mă păzeau, se temeau să nu fug...  După externare am continuat tratamentul încă mult timp. Cu toate acestea nu mă simţeam prea bine. Oboseam repede, îmi venea greu să mă concentrez, deseori mă durea capul şi aveam ameţeli. Aşa că am avut dificultăţi cu însuşirea materialului de studii, mai ales că lipsisem mult timp de la ore… 

     

    Amintiri din infern…  (3)

     

    La 9.04.09 am fost arestate opt persoane de la facultate. Era pe la ora 11.00. Tocmai ieşisem de la ore şi eram în faţa universităţii. De mine s-au apropiat două persoane în civil, „pentru verificarea actelor”. Am fost apucat brutal de umeri, aplecat şi forţat să urc într-un automobil. Tot drumul am fost lovit, insultat şi înjurat. Nici odată nu m-am aşteptat că poliţiştii să vorbească atât de vulgar.

    Am fost duşi la Comisariatul de poliţie al sectorului Râşcani. Ne-au ridicat la etajul 3. Abia acolo ne-au întrebat numele. Ne chemau pe rând în cabinet. Eu am fost primul. Am fost bătut pentru a recunoaşte precum că am fost la proteste şi am aruncat cu pietre în geamuri. Eram lovit peste mandibulă, peste faţă, spate. Dar cum era să recunosc, dacă nu făcusem nimic? Le-am spus că pur şi simplu am trecut prin PMAN, pentru că de obicei mă întorc acasă pe acolo.

    Au continuat să mă bată, schimbându-se pe rând. Unul dintre ei se plângea că îl dor mâinile şi a început să caute prin dulap ceva cu care să mă lovească, dar a constatat cu regret că dulapul e gol. A continuat să mă bată cu pumnii. În total au fost 5 persoane care m-au bătut.

    Unul dintre cei care au trecut prin cabinet era ceva mai blând. El nu m-a bătut. Vorbea  calm şi mă sfătuia să spun ce ştiu despre alte persoane care au protestat, că va fi mai bine pentru mine aşa. Ne-au citit câteva articole din codul penal. Unul prevedea 7-9 ani, iar altul 8-15 ani de detenţie.  Ne-au spus: „E gata cu voi. Avem înregistrări video de la proteste şi îi vom găsi pe toţi.” Toate acestea au durat câteva ore… Niciodată în viaţă nu m-am simţit aşa de umilit şi neputincios... Am fost insultat în diferite moduri. Mă simţeam oribil!

    Apoi ne-au dus la demisol, într-o celulă 3x4m. Am nimerit cu încă trei colegi. În rest erau diferite persoane, inclusiv boschetari. Noaptea a fost rece, ne lipeam unii de alţii ca să ne încălzim măcar un pic. Am fost ţinuţi acolo până vineri pe la ora 18.00. Mâncare nu ni s-a dat de fel. Cât despre apă – ne aduceau de la robinet, într-o sticlă îndoielnic de curată. Beam toţi pe rând direct din acest vas.

    Vineri seara am fost transferaţi la CGP. Am fost plasat într-o celulă de cca 6x3m. Eram 12 persoane. Doar un coleg nimerise în aceiaşi celulă cu mine. Telefoanele ni le-au luat încă de la început şi nici nu am putut comunica cuiva unde mă aflu. La un perete era o laviţă de lemn, fără nici un aşternut. Însă oricum nu încăpeam să ne culcăm toţi pe ea, puteam doar să ne aşezăm. Nu aveam cum să mă spăl. Mă simţeam foarte murdar, deoarece eram în aceleaşi haine mai multe zile la rând şi nu aveam cum să le schimb. Nu eram obişnuit cu aşa ceva. Am petrecut acolo încă două nopţi, iar duminică am fost eliberat, deoarece a expirat termenul de arest. Dar care a fost vina mea? De ce am fost arestat? Umilit? Bătut? 

     

    Amintiri din infern…  (4)

     

    Eu am fost arestat în noaptea din 7 spre 8 aprilie 2009. Mergeam spre staţie şi eram aproape de bulevardul Renaşterii. Deodată de după colţ au apărut câţiva poliţişti. Ei au strigat să mă culc la pământ, că altfel vor trage. Am încremenit pe loc de frică că pot fi împuşcat într-adevăr. Asupra mea au tăbărât trei persoane, dintre care două în uniformă de poliţist, iar una în civil. Totul s-a întâmplat atât de repede, că nici nu-mi dădeam seama ce se petrece. Am primit mai multe lovituri. Am fost lovit peste cap cu patul armei şi doborât la pământ, apoi lovit cu capul de asfalt.  Probabil că mi-am pierdut cunoştinţa pentru un timp,  pentru că nu-mi amintesc cum am fost ridicat de jos. Am fost dus în PMAN, urcat într-o maşină împreună cu alţi tineri reţinuţi şi transportat la Comisariatul General de Poliţie. Capul mă durea tare, eram confuz şi gândurile mi se încurcau. Eram foarte speriat, pentru că nu ştiam ce va urma şi ce va fi cu mine. La CGP am fost dus într-un garaj, unde mai erau persoane reţinute, inclusiv câteva fete. Auzeam strigătele lor şi îmi dădeam seama că sunt bătute la fel ca şi noi, băieţii. Am stat mai mult timp cu faţa la perete şi am fost bătut iarăşi. Două lovituri au fost deosebit de puternice. Eram într-o stare de şoc. Ceea ce se petrecea mă îngrozea. Simţeam o frică enormă. Mă gândeam că nu mai ies viu de acolo. Vedeam cum sunt bătuţi băieţii de alături de mine. Am observat că dacă cineva se mişca, dacă întreba sau cerea ceva, era lovit. Mă străduiam să îndeplinesc toate ordinele şi să nu întreb nimic, pentru a nu primi lovituri adăugătoare.

    Eu am fost bătut crunt, dar alţi băieţi au suferit şi mai mult decât mine. Suferinţele lor mă afectau şi mai tare, mai ales că nu puteam să le ajut cu nimic. De exemplu, cu mine în celulă a fost un băiat cu coastele fracturate, care din cauza durerilor puternice se sufoca şi nu putea să respire, dar nu i s-a acordat asistenţă medicală. Eu eram transferat permanent dintr-o celulă în alta, cred că şi alţi băieţi la fel. Eram mereu într-o stare de tensiune interioară, de încordare, într-o lipsă totală de informare. Nu înţelegeam ce va fi mai departe şi eram într-o stare de incertitudine şi confuzie completă.  

    Am fost şocat de felul cum se purtau şi cum vorbeau poliţiştii. Ei utilizau cuvinte ne-cenzurate, insultătoare, înjurau. Mă umileau în fel şi chip, mă ameninţau că nu voi putea continua studiile, că voi fi exmatriculat de la facultate. La momentul acela credeam că poate fi într-adevăr aşa. Eram foarte deprimat şi îngrijorat. Mă gândeam cât de mult vor suferi şi  părinţii mei, dacă eu voi fi dat afară de la studii. Eram descurajat cu totul. Mi se părea că acest calvar nu se va sfârşi nici odată. Mă gândeam că nu voi mai avea nici un viitor, că voi fi închis pentru mai mult timp. Nu vedeam nici o ieşire şi eram foarte speriat.

    Am petrecut la comisariatul de poliţie 3 zile, apoi încă 20 de zile am fost sub arest la domiciliu. 

    Am avut probleme la studii. Eram în ultimul an de facultate. Trebuia să susţin teza de licenţă şi să susţin examenele de stat. Însă aveam dureri de cap permanente, îmi era greu să mă concentrez şi aveam probleme de memorie. Însuşeam cu greu materialul pentru examene.

    Înainte de arest, în paralel cu studiile, lucram la o întreprindere privată. Din cauză că am lipsit de la serviciu în perioada arestului, am rămas fără lucru şi nu aveam surse de existenţă. Starea mea de sănătate în urma bătăilor suportate nu-mi permitea să efectuez vreun lucru fizic greu. Nu am putut apela la ajutorul părinţilor, pentru că nici până acum nu le-am spus că am fost arestat. Nu vreau să le fac griji în plus.

    Întotdeauna am fost lider, în şcoală şi la Universitate. Acum însă am devenit mai retras şi nu pot fi la fel cum eram înainte. Mă deranjează mult faptul acesta. Mă strădui să fac faţă sarcinilor de serviciu, dar este un efort pentru mine. S-au schimbat foarte mult relaţiile cu prietenii. Referitor la forţa mea psihică, la puterea mea de a face faţă unor dificultăţi apărute, mă simt cu mult mai slab decât înainte de arest. Până acum amintirile despre aceste evenimente îmi provoacă groază. Inima începe să-mi bată mai repede, simt o tensiune în toţi muşchii. Cred că amprentele arestului, maltratărilor şi umilinţelor la care am fost supus mă vor urmări încă mult timp, poate chiar toată viaţa…

  • 2012-06-26 | Stiri

    Campania din 26 iunie 2012, Ziua Internationala contra Torturii

     

     

     

     

     

     

    Campania Internaţională 26 iunie 2012

    „Reabilitarea funcţionează şi este un drept al supravieţuitorilor torturii”

     

     

    Apel îN SPRIJINUL Victimelor Torturii

    În atenţia autorităţilor Republicii Moldova,

    Instituțiilor internaţionale şi

    Ambasadelor în RM
     

     

    26 Iunie este Ziua Internaţională a ONU pentru Susţinerea Victimelor Torturii, zi care ne oferă posibilitatea să reamintim lumii întregi, că tortura este o încălcare gravă a drepturilor omului. Tortura distruge sentimentul de demnitate şi valoare umană. În unele cazuri, aceasta este parte a unei politici de stat având drept scop insuflarea fricii şi intimidarea populaţiei. Consecințele torturii sunt foarte grave deopotrivă pentru femei, bărbaţi sau copii.

    Din aceste considerente, este regretabil să constatăm că și după douăzeci și cinci de ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei ONU împotriva torturii, această practica crudă şi inumană persistă în unele regiuni ale globului. Chiar şi atunci când regimurile se schimbă, societatea se confruntă cu o cultură a impunităţii și de multe ori tortură persistă şi rămâne o barieră în progresul comunității.

    Reabilitarea le permite victimelor torturii să-și continue cât mai integru și decent posibil, viaţa de după traumă. Cu toate acestea, refacerea vieţii unei persoane, a cărei demnitate a fost lezată sau distrusă prin tratament inuman și tortură, necesită timp şi poate fi doar rezultatul unui sprijin complex - medical, psihologic, legal şi social, oferit pe termen lung.

     

      Cu ocazia Zilei Internaţionale pentru susţinerea victimelor torturii,

    1. ne exprimăm solidaritatea noastră cu numeroasele victime ale torturii din Republica Moldova, inclusiv din regiunea transnistreană, precum şi cu membrii familiilor acestora, care au fost supuşi actelor de tortură, ori îndură și astăzi tortura sau consecințele acesteia;
    2. reamintim obligaţia Statului Republica Moldova, nu numai pentru a preveni tortura, dar și de a oferi tuturor victimelor torturii de pe întreg teritoriul ţării, inclusiv regiunea transnistreană, căi de atac eficiente şi prompte, mijloace adecvate de compensare şi servicii de reabilitare sociale, psihologice, medicale, juridice şi de alte tipuri, la necesitate;
    3. insistăm asupra unor măsuri urgente şi necondiţionate privind monitorizarea sub toate aspectele şi apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale persoanelor aflate în locurile de detenţie din regiunea transnistreană a R.Moldova, în special a persoanelor care au cerut ajutor, declarând că au fost supuse actelor de tortură şi tratament inuman;
    4. solicităm Guvernului să contribuie  la Fondul Voluntar al ONU (UNVFVT) pentru victimele torturii, de rând cu alte State-parţi la Convenţia ONU Împotriva Torturii.

     

    Acest Fond este foarte important pentru numeroşi supravieţuitori ai torturii din toată lumea, deoarece este unul din sursele specifice majore care finanţează activităţile de reabilitare lanivel internaţional. Majoritatea Centrelor de reabilitare din lume, inclusiv şi RCTV "Memoria", sunt dependente financiar de acest Fond, pentru a realiza unul din drepturile elementare ale Victimelor Torturii – Dreptul la o reabilitare medico-socială gratuită, garantate de toate Instrumentele internaţionale relevante, inclusiv art. 14 al Convenţiei Împotriva Torturii, ratificate şi de Republica Moldova.

    Reamintim, că Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii "Memoria", este unicul de acest tip din Moldova, care activează din 2000 și depune eforturi enorme pentru a acoperi nevoile de reabilitare a supraviețuitorilor torturii din trecut și din prezent, inclusiv din regiunea transnistreană, fără un sprijin adecvat din partea instituțiilor de stat.

    Suntem în aşteptarea unor acţiuni reale şi o reacţie pozitivă la prezentul apel, atât din partea autorităţilor Republicii Moldova, cât și din partea instituțiilor internaționale, acreditate în Republica Moldova pentru care valorile democratice și respectarea drepturilor omului reprezintă o prioritate.

     

    Doar prin sprijinul direct acordat victimelor torturii, putem dovedi determinarea fără echivoc şi un angajament clar de a lupta împotriva torturii şi a impunităţii!

     

    26 iunie 2012

    Chișinău, Republica Moldova

    Pentru detalii suplimentare, contactaţi:

    • Ludmila Popovici, RCTV Memoria, tel. 079504809
    • Ion Manole, Asociaţia Promo-LEX, tel. 069070800
    • Lela Metreveli, Asociaţia ”Ambasada Drepturilor Omului”, tel. 069719808
    • Natalia Mozer, Asociaţia ”Mamele pentru Drepturile Omului”,  tel. 068732212
  • 2012-06-25 | Stiri

    FIȚI ALĂTURI DE NOI!

    26 Iunie este Ziua Internaţională a ONU pentru Susţinerea Victimelor Torturii. Acest eveniment important ne dă posibilitatea să rămânem uniţi şi să reamintim lumii întregi, că tortura este o încălcare gravă şi teribilă a drepturilor omului.

    Reabilitarea victimelor torturii le permite acestora să-și continue viaţa de după traumă, cât mai integru și decent posibil. Cu toate acestea, refacerea vieţii unei persoane, a cărei demnitate a fost distrusă prin tratament inuman și tortură, necesită timp şi poate fi doar rezultatul unui sprijin complex - medical, psihologic, legal şi social, oferit pe termen lung.

    De-a lungul celor 12 ani de activitate, RCTV ”Memoria” a contribuit constant la reabilitarea a cca 1580 de persoane din trei grupuri ţintă:

    1. Victimele represiunilor politice
    2. Victimele recente ale torturii, inclusiv din regiunea transnistreană
    3. Victimele de printre refugiaţii şi solicitanţii de azil în Moldova.

    În limita posibilităţilor financiare, acordăm asistenţă şi membrilor familiilor lor.

    ”Reabilitarea funcționează și este un drept al victimelor torturii” este tema pentru Campania anuală 26 iunie 2012. În acest context, pe lângă alte activităţi, RCTV “Memoria” a dat start şi unei campanii de acumulare de fonduri, pentru a ajuta în continuare victimele torturii din Republica Moldova, care au nevoie de sprijin și reabilitare.

    Cu părere de rău, actualmente întâmpinăm dificultăţi financiare şi din cauza lipsei de fonduri, vom fi nevoiţi să reducem din numărul beneficiarilor şi personalului implicat în asistenţa lor. În cel mai rău caz, centrul riscă să-şi închidă uşile, ceea ce poate deveni o dramă pentru cei care au nevoie de sprijinul nostru.

    Astfel, echipa RCTV "Memoria" vine cu un Apel la generozitatea Dvs şi va fi recunoscătoare pentru orice contribuţie, oferită în limita posibilităţilor avute. Suntem convinşi, că doar împreună îi vom putea ajuta pe beneficiarii noştri şi vom putea contribui la ameliorarea stării lor pentru a depăşi situaţia dificilă cu care se confruntă în prezent.

     

    Cu mulțumiri anticipate și mult respect,

    Echipa şi beneficiarii

    RCTV “Memoria”